25 Martie 2015 - Anda Dogar

În ziua de azi, lucrul care ne lipseşte cel mai mult în viaţă este mulţumirea. Tot mai mult ne complacem în ipostaza victimelor, a celor care caută scuze pentru evenimentele neplăcute din viaţă. Una dintre cele mai frecvente expresii din vocabularul nostru (iar asta îmi sună mie, în primul rând) este aceasta: "Ce n-aş da să..." sau "Dacă aş fi avut... aş fi făcut altfel."
Îmi aduc aminte de anumite evenimente din copilăria mea. Încă de atunci avem întipărită în mintea noastră expresia "Ce n-aş da să...". Mă gândesc acum la acele momente în care mă urcam cu greu pe un scaun, iar picioarele nu îmi ajungeau jos. Gândul care îmi trecea de fiecare dată prin minte era acesta: "Ce n-aş da să ajung cu picioarele jos... Să văd şi eu cum e...". Sau mai îmi rugam părinţii să mă poarte pe umeri, pentru a fi mai înaltă... să respir şi eu aerul acela de sus. Tot timpul când îi priveam pe adulţii din jurul meu mă gândeam: "Ce n-aş da să fiu şi eu înaltă. Să văd mai bine lumea. De aici de jos nu văd mai nimic..."
Aş mai putea enumera o mulţime de "Ce n-aş da să...". Multe alte expresii de acest gen se întâlnesc şi în rândul nostru, al tinerilor: "Ce n-aş da să am o maşină mai tare", "Ce n-aş da să fiu mai slabă?", "Ce n-aş da să mă fi născut în altă familie mai bogată... Aş fi avut mai mulţi prieteni...", "Ce n-aş da să am un prieten cu care să ies după-amiaza în parc..." Şi multe altele.
Ceea ce nu mi-am dat seama când am fost mică şi când îmi doream să fiu "mare", este acest lucru: odată ce am crescut, rămân aşa. Odată ce îmi ajung picioarele jos când stau pe scaun, nu mai există şanse să le fac iarăşi mici. Odată ce mă căsătoresc, rămân căsătorită. Dacă aş avea o maşină tare, atunci mi-aş dori şi o casă pe măsură. Daca aş slăbi 10 kg, atunci mi-aş da seama că am urechile prea mari sau gura prea mică sau mâinile prea lungi, deci tot nu aş fi mulţumită.
Cred că secretul unei vieţi fericite este acela de-a ALEGE să fiu mulţumit cu ceea ce am, cu ceea ce sunt, cu perioada prin care trec, fără să încerc să transform evenimentele neplăcute în scuze.

« Tu cu ce te preocupi?

Să fii lut în mâinile Lui »