22 Februarie 2016 - Mihaela Tarmure

“Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotarâre vine de la Domnul” Proverbe 16:33. 
Atunci când se aflau în impas, atunci când nu ştiau pe cine sau ce să aleagă, oamenii recurgeau la metoda tragerii la sorţi. Găsim această practică de multe ori în Vechiul Testament. Astăzi nu se mai recurge la ea, cel puţin nu într-un mod semnificativ. Noi toţi luăm decizii bazate pe înţelepciunea, inteligenţa şi conştiinţa noastră, iar ca şi creştini, desigur, sub călăuzirea Duhului Sfânt. În Noua Traducere a Bibliei, Proverbe 16:33 sună cam aşa: “Sorţul este aruncat în poală, dar întregul verdict al acestuia este al Domnului”. Cu alte cuvinte, în orice lucru, Dumnezeu are ultimul cuvânt de spus.
Aşadar, chiar dacă la un examen subiectul este tras la sorţi, Dumnezeu rămâne în control. Chiar dacă oamenii trag la sorţi ca să poată alege un om atunci când nu pot decide, Dumnezeu rămâne în control. Chiar dacă la locul de muncă un şef decide în defavoarea ta, Dumnezeu rămâne în control. Oamenii pot avea impresia că deţin controlul asupra unor situaţii, dar numai Domnul îl are cu adevărat. El ştie totul. El deţine controlul absolut, chiar dacă uneori nouă ni se pare altfel. El are ultimul cuvânt în orice lucru. El rămâne Domn şi Stăpân peste toate. 
Toate lucrurile se întâmplă cu un scop. Toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Poate noi nu cunoaştem de la început nici scopul, nici binele din fiecare situaţie, dar El le ştie. Nu sorţul sau soarta decide în dreptul nostru, ci Dumnezeu. Sorţul nostru nu e ceva la voia întâmplării, ci e orice lucru pe care Dumnezeu îl hotărăşte sau îl permite în dreptul nostru. Nu noi şi nici alţii, nu împrejurările nefaste, ci Dumnezeu a avut controlul tuturor lucrurilor.
Nu ştiu dacă v-aţi gândit vreodată că fiecare lucru mărunt care vi se întâmplă, fiecare om bun sau rău pe care-l cunoaşteţi, fiecare împrejurare, toate fac parte din “sorţul” vostru. Nu mă refer aici la sorţ ca ceva predestinat şi nici întâmplător, ci la voia lui Dumnezeu pentru noi. E voia Lui absolută sau permisivă. Dumnezeu ne vrea binele. S-ar putea să permită să ni se întâmple lucruri “rele”, dar tot spre binele nostru vor fi. S-ar putea să facem alegeri greşite fără să-L întrebăm sau să-l ascultăm pe Dumnezeu, însă lucrul acesta nu-L va lua prin surprindere. El poate să schimbe toate lucrurile. 
Aţi pierdut tramvaiul, aţi schimbat câteva cuvinte cu un străin, aţi ajutat pe cineva azi sau aţi căzut într-o ispită...tot ce vi s-a întâmplat, El ştie. Totul şi orice face parte din planul şi voia Lui pentru voi. Desigur, nu e voia Lui să cădem în ispită, căci El vrea să trăim vieţi biruitoare. Nu e voia Lui să fim bolnavi sau să ni se întâmple nenorociri. Din nefericire, păcatul şi alegerile noastre sau ale altora ne influenţează vieţile. Însă nimic nu e coincidenţă, nimic nu e prea mărunt sau controlat de deciziile altora. Totul e în controlul Lui. El are ceva de spus prin tot şi în toate. 
Dacă nu vom uita că El că are întotdeauna ultimul cuvânt, atunci ne vom raporta altfel la fiecare situaţie, la fiecare om şi la fiecare zi pe care o trăim.

« Religia adevărată

Vegheaţi! »