08 Iulie 2014 - Mihaela Tarmure

  ,,Ajunge zilei necazul ei…”, acestea sunt cuvintele rostite de Domnul Isus în Matei 6:34. Aceasta înseamnă că fiecare zi aduce cu ea un necaz. Un necaz care poate însemna orice: o îngrijorare, o ispită, o boală, orice.
Dar nu se sfârşeşte totul aici, pentru că mai găsim ceva în Cuvântul Domnului: ,,Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă” (Plângerile lui Ieremia 3:22,23). Aşadar, fiecare zi nu vine doar cu necazuri şi probleme, ci vine însoţită şi de bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu. Aceasta e balanţa cerului. 
Imaginaţi-vă un cântar cu două talere suspendate, o balanţă. Pe un taler e aşezată greutatea necazurilor noastre din fiecare zi, iar pe celălalt taler stau bunătatea şi îndurarea Lui, care sunt înnoite în fiecare zi. Care credeţi că va cântări mai mult? În ce parte se înclină balanţa?
În niciun caz necazurile noastre nu sunt mai ,,grele” decât harul Lui. Aş putea chiar să spun că ,,dozele” sunt potrivite cu multă grijă şi dragoste de Dumnezeul nostru. Avem parte din belşug de necazuri şi suferinţe, dar tot din belşug avem parte şi de mângăiere (2 Corinteni 1:3-7). E minunat şi plin de speranţă gândul acesta: harul Lui e mai greu în balanţă!
Apostolul Pavel, mai face o completare şi spune că întristările noastre lucrează ,,tot mai mult o greutate veşnică de slavă”. Mărturisesc că nu înţeleg pe deplin ce înseamnă această ,,greutate de slavă”, dar cred că e vorba despre transformarea produsă în noi de tot ce ni s-a întâmplat în această viaţă şi cred că e vorba şi despre răsplată.
Rezultatul necazurilor şi suferinţelor noastre, care nu este altceva decât asemănarea cu Hristos, va cântări mult mai mult decât au cântărit toate greutăţile vieţii noastre adunate împreună. Necazurile noastre se vor sfârşi într-o zi, dar ecoul lor şi cât vor cântări ele cu adevărat, se va vedea în slavă.

« Ascultarea

Ce fel de creştinism trăim? »