14 Ianuarie 2013 - Nelu Filip

Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. (1 Samuel 15:22)

Tot ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi în viața de credință este să fim ascultători de El. Atunci când ne uităm la Domnul Isus, nu putem să nu vedem că viața lui a fost în totalitate o viață de ascultare de Dumnezeu. De fapt, atunci când Mântuitorul s-a prezentat pe sine ca fiind ”calea”, nu a făcut decât să ne arate că trăind ca și El vom putea să împlinim cu adevărat scopul pentru care am fost făcuți.

E bine să căutăm virtuțile creștine, e bine să căutăm credința, nădejdea, dragostea, dar toate acestea sunt rezultate ale ascultării noastre de Domnul. E bine să căutăm puterea spirituală sau să avem darurile spirituale, dar nu avem voie să uităm că toate acestea se dau numai în urma ascultării de Domnul. Este bine să căutăm roada Duhului și să ne dorim să fim roditori, dar și această roadă este produsul Duhului în viața unui om ascultător de Domnul.

Calea ascultării este calea care nu-și greșeșete niciodată direcția, ci ne duce la desăvârșire după modelul lăsat nouă de Domnul Isus. Este o prioritate majoră pentru orice credincios aflarea voii lui Dumnezeu și apoi trăirea voii Sale. Nu e o provocare simplă, deoarece firea pământească voiește împotriva Duhului, dar adevărații eroi sunt cei ce se înving pe ei înșiși lăsând ca voia lui Dumnezeu să le stăpânească gândurile, sentimentele și voința.

Domnul Isus a fost ascultător până la moarte. Dar noi?!

« Să trăim cum a trăit Isus

Ca Isus în fața ispitelor »