02 Septembrie 2014 - Corneliu Matei

Motto: ,,Temeţi-vă numai de Domnul şi slujiţi-L cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşoară El printre voi.” (1 Samuel 12.24)
Caracterul creştinului este suma virtuţilor pe care acesta are chemarea şi datoria să le dezvolte şi apoi să le manifeste din plin în viaţa de fiecare zi. O trăsătură de caracter ce merită atenţia noastră este şi devotamentul. Aş vrea ca în acest articol să prezint ce este devotamentul, de ce este important pentru noi, cui trebuie să-i fim devotaţi, dar şi faţă de cine sau ce nu trebuie să arătăm devotament.
Dicţionarul explicativ al limbii române oferă mai multe definiţii pentru acest termen. Una care este folositoare subiectului din acest articol este aceasta: „ataşament sincer faţă de o persoană sau faţă de o cauză şi hotărârea de a o servi în orice împrejurare şi fără rezerve.” Aş adăuga că reprezintă pilonul ce susţine relaţiile şi este sinonim cu fidelitatea, credincioşia, loialitatea.
În cele ce urmează voi descrie trei motive pentru care devotamentul trebuie să-l caracterizeze pe credincios. (1) Credincioşia este o caracteristică a roadei Duhului, care trebuie să se afirme limpede şi în viaţa celor care declară că-L au pe Dumnezeu în inima lor. (2) Fidelitatea face o diferenţă evidentă între oameni. De cele mai multe ori cei care îşi dovedesc devotamentul sunt preţuiţi, cei infideli sunt aspru sancţionaţi şi primesc dezaprobare. (3) Loialitatea poate constitui o dovadă că slujirea lui Dumnezeu (a se urmări cazul lui Iov) şi a oamenilor (vezi exemplul lui Isus) se realizează din dragoste neprefăcută şi altruistă, fără să fie implicat niciun interes ascuns.
Orice om în general şi orice creştin în particular au datoria să-I fie devotaţi în întregime doar lui Dumnezeu, indiferent de contextul în care se află. Trebuie să admitem că în realitate nu se întâmplă asta şi că nu orice persoană recunoaşte suveranitatea Domnului asupra întregii omeniri. Acest lucru se observă cu uşurinţă atunci când studiem numeroasele zeităţi pe care şi le-au făurit oamenii. Totuşi, cei care au acceptat-o au marea responsabilitate să-I fie credincioşi lui Dumnezeu în fiecare zi. Consider că toţi cunoaştem felul în care trebuie să ne achităm de această sarcină. 
Aş mai adăuga că trebuie să ne arătăm credincioşi şi faţă de alte persoane. Vă puteţi gândi la o existenţă în care să predomine credincioşia? Privind în jurul nostru observăm copii abandonaţi de părinţi, soţi şi soţii părăsiţi de partenerii lor, bătrâni uitaţi de familie într-un azil, patroni care nu-şi respectă angajamentul faţă de angajaţi şi salariaţi care fură din bunurile angajatorilor lor. Şi bineînţeles că exemplele pot continua, dar sunt convins că cel credincios cunoaşte valoarea unei bune relaţii şi se va strădui din răsputeri să n-o compromită din cauza infidelităţii. Totodată, consacrarea cu care facem lucrarea Domnului trebuie mereu şi mereu să crească. Cei care sunt implicaţi activ în slujire cunosc foarte bine puterea pe care o are cel devotat, comparativ cu cel care trăieşte fără griji în Sion. Fără îndoială că Dumnezeu nu va uita să răsplătească celor care Îi sunt credincioşi.

« Ce este dragostea?

Eşti valoros! »