09 August 2014 - Mihaela Tarmure

E o zi frumoasă, cerul e senin, totul e calm şi liniştit, dar dintr-o dată îşi fac apariţia câţiva nori. Cerul se întunecă cu repeziciune, fulgere şi tunete brăzdează văzduhul şi iată, o furtună puternică se dezlănţuie. Soarele care strălucise atât de puternic, acum nu se mai vede. Nu se mai vede cu ochiul liber, dar el e tot acolo, el continuă să existe, e dincolo de nori. Dincolo de nori e locul unde vreau să privim astăzi, dincolo de norii încercărilor din vieţile noastre.
La ce priveşti când ploile şi furtunile se abat asupra ta? Te uiţi la mărimea încercării? Te uiţi la neputinţa ta? Te uiţi în stânga şi-n dreapta aşteptând ajutor? La ce te uiţi? Priveşte la El! Priveşte la Isus! El este ,,soarele izbăvirii” tale! Chiar dacă nu-L vezi cu ochiul liber, poţi să-L vezi prin ochii credinţei. Crede Cuvântul Lui care spune că El e cu tine în fiecare zi, că El veghează asupra ta şi că totul e în controlul Lui.
Viaţa nu e uşoară pentru nici unul dintre noi. Mai devreme sau mai târziu toţi avem parte de ,,furtuni”, dar împreună cu El, împreună cu Domnul şi Dumnezeul nostru, vom trece cu bine prin ele. Furtunile îşi au şi ele rostul lor. Poate prin ele ne e testată atitudinea în faţa încercării şi dependenţa de El. Poate ne e testată credinţa. Poate Dumnezeu vrea să-Şi arate măreţia. Cuvântul ,,poate” apare de multe ori, pentru că e important cum ne raportăm la tot ce ni se întâmplă. E important cum vom fi noi după ce a trecut totul. E important dacă voia şi scopul lui Dumnezeu au fost împlinite cu şi prin acea furtună din vieţile noastre. 
Să rămânem, dar, cu privirile îndreptate spre El! Să privim dincolo de nori, dincolo de furtuni, dincolo de tot, pentru că dincolo de toate acestea e cerul pregătit de Isus pentru noi. Un cer plin de glorie şi splendoare. Acolo nu vor fi lacrimi, nici dureri, nici umbre, ci doar soare, un soare care străluceşte veşnic.
 

« Când Domnul e de partea ta!...

Cum ţi-e sufletul? »