09 Iunie 2016 - Luminita Marinescu

Îmi amintesc cu plăcere şi acum de perioada copilăriei, când imaginaţia avea un loc important în viaţa mea şi îi alocam un timp preţios, când îmi auzeam prietenii vorbind despre eroii lor şi când eu însămi vorbeam despre eroul meu preferat. Încă de când suntem copii ne alegem un model, un erou, o persoană pe care o privim cu admiraţie şi visăm că atunci când vom fi mari vom deveni ca ea. 
Fiecare copil îşi are eroul lui. L-am avut şi eu, l-ai avut şi tu! Dacă vă amintiţi, era puternic, nu era nimeni ca el; visam să devenim asemenea lui, iar atunci când aveam nevoie de ajutor ne imaginam că vine şi salvează situaţia şi totul se rezolvă. Eroul nostru era cel mai tare, cel mai puternic, avea forţe speciale şi puteri supranaturale. 
Pe măsură ce am crescut însă, eroul nostru a rămas uitat undeva într-un colţişor al amintirilor din copilărie, l-am lăsat deoparte şi am permis grijilor şi frământărilor să ia locul imaginaţiei. Locul lui a fost ocupat de frământare şi îngrijorare, puterile lui au scăzut dintr-o dată, iar în nevoie nu mai venea el să salveze situaţia, ci noi eram cei care încercam să găsim o rezolvare prin propriile noastre puteri. E trist, dar adevărat!
M-am gândit că exact acest lucru se întâmplă şi în viaţa spirituală. În momentul convertirii noastre, Domnul Isus Hristos devine Eroul nostru. Din acel moment suntem plini de dragoste, plini de râvnă şi de pasiune pentru El. Nimeni şi nimic nu ne-ar fi dat înapoi, fiecare obstacol îl întâmpinam cu bucurie şi Îl chemam pe El să rezolve orice situaţie grea, pentru care noi nu aveam rezolvare. Priveam totul prin ochii Lui exact ca un copil care-şi pune toată speranţa în eroul său. Numai gândul că venea El şi salva situaţia ne umplea de bucurie, de speranţă, de putere şi ne oferea pace şi linişte.
Dar pe măsură ce înaintăm, întâmpinăm tot mai multe piedici şi bariere, drumul ni se pare greu şi anevoios, ne cuprind frământările şi îngrijorările, ne facem planuri şi mii de scenarii despre cum să descurcăm o anumită situaţie, sau o problemă, şi uităm de puterea Eroului nostru. Uităm că avem un Erou adevărat, care poate rezolva orice situaţie şi orice problemă. Uităm că El aşteaptă să Îi dăm ocazia să fie Erou pentru noi, uităm că El tocmai acest lucru doreşte. Puterile Lui scad în ochii noştri dintr-o dată şi avem impresia că ne putem descurca şi singuri. Timpul trece şi ne afundăm tot mai mult, cădem sub povara grea a gândurilor şi simţim cum ne scade puterea. Dar atunci, tocmai atunci ceva minunat se întâmplă: apare El, Eroul nostru. Ne aminteşte cu dragoste cum  ne-a păzit şi ne-a crescut, cum a pus preţ pe viaţa mea şi a ta, cum, atunci când eram căzuţi jos, răniţi, învinşi de frământări, de îngrijorări şi de tot felul de griji a venit El, Eroul nostru, ne-a ridicat, ne-a îngrijit rănile, le-a vindecat şi ne-a dat o viaţă nouă. Nici acum nu pot înţelege ce a văzut la mine de m-a iubit atât de mult, încât să-Şi dea propria viaţă pentru a mea... Nici acum nu pot înţelege de ce a ales El, Împăratul împăraţilor să fie EROUL meu...
Eroii nu se demodează niciodată. Întotdeauna vom avea nevoie de o astfel de persoană în viaţa noastră, şi de ce să nu-L avem pe Cel mai bun Erou din toate timpurile? Haideţi, deci, să ne amintim, dragii mei, de Adevăratul nostru Erou. Dacă L-am lăsat deoparte şi nu I-am mai permis să intervină în vieţile noastre pentru că am crezut noi că, asemenea unui copilaş, am crescut şi ne descurcăm singuri, e vremea să-L rugăm să ne ierte şi să-L dorim din nou ca Erou în vieţile noastre. E vremea să înţelegem că fără El nu suntem nimic, că prin El suntem totul şi că avem nevoie să fie un Erou pentru noi. El aşteaptă ca eu şi tu să ne punem toată încrederea în El, aşteaptă să-L lăsăm pe El să rezolve situaţiile grele din viaţa noastră, aşteaptă să ne punem toată încrederea în El şi să-L lăsăm să lucreze pentru noi. Haideţi să redevenim copii, acei copii care aşteaptă totul din mâna Eroului lor, acei copii care speră şi cred că fără El viaţa nu există!

« Dedicat cu totul Domnului

Întâiul „Te iubesc” »