09 Iulie 2017 - Mihaela Tarmure

Nu pot defini cu exactitate de ce, unde şi cum s-a înrădăcinat în minţile noastre ideea că suferinţele extreme, că lipsurile acute, că situaţii, trăiri interioare şi experienţe dureroase sunt pentru noi lecţii, lecţii de mare importanţă şi însemnătate. Şi sunt, cu adevărat sunt. Însă aceeaşi însemnătate plină de profunzime o pot avea în vieţile noastre situaţii aparent banale. Şi tocmai pentru că la prima vedere par a fi banale, cei mai mulţi dintre noi pierdem adevărata lor încărcătură şi ratăm învăţăturile ce le-am putea desprinde din ele.
Să ne gândim la situaţiile în care ne putem afla într-o zi obişnuită. Aglomeraţia din trafic pe care toţi o evităm poate fi una dintre aceste lecţii profunde ale vieţii. Dumnezeu se poate folosi de ea pentru că modul în care reacţionăm scoate la iveală fie mânie, nemulţumire, frustrare sau mândrie, fie evlavie. Dar câţi dintre noi am privit-o aşa? Câţi am descoperit scopul Lui divin? Telefonul „inoportun” al unui prieten scoate la iveală compasiune, dragoste de aproape sau de sine? O cheltuială neprevăzută scoate la iveală îngrijorare sau credinţă şi încredere în Dumnezeu?
Tot ceea ce se întâmplă, ceea ce ni se întâmplă, e modul lui Dumnezeu de a ne învăţa cum să ne purtăm în astfel de situaţii şi ele sunt multiple. În toate situaţiile Dumnezeu vrea să ne înveţe cum să ne purtăm, cum să reacţionăm, cum să fim. Desigur, mai întâi constatăm realitatea cu ochii noştri. Vedem cum suntem şi ceea ce facem, deşi ştim cum trebuie să fim şi ştim şi cum trebuie să ne purtăm. Am neglijat multe aspecte, poate din neatenţie, din ignoranţă sau din alte motive, dar Dumnezeu nu le-a trecut cu vederea. Dacă dorim să-I fim plăcuţi şi dacă dorim înţelepciunea Lui, vom căuta să fim mai atenţi, mai cu băgare de seamă la fiecare lucru, om, situaţie sau aspect din vieţile noastre. În cele mai mici lucruri şi prin cele mai neînsemnate în ochii noştri, El are „deghizate” lecţiile Lui. Le vom descoperi profunzimea? Dumnezeu să ne ajute!

« Caut un om…

Mulţumirea - rezultatul unei inimi care se sprijină pe Dumnezeu »