22 Decembrie 2012 - Nelu Filip

Nu este scopul meu nicidecum să iau în discuție semnificația pomului de crăciun, nici originile acestuia și nici interferențele nefaste ale lui cu sărbătoarea Nașterii Mântuitorului. Un lucru nu pot trece cu vederea însă: pomul de crăciun a devenit miezul sărbătorii și foarte mulți oameni nu-și pot imagina Crăciun fără pom.
Din acest punct de vedere trebuie să spun că nici Dumnezeu nu a putut concepe ca nașterea pământească a Fiului Său să fie scoasă de sub umbra cutremurătoare a unui pom, sau mai bine zis a unui lemn sub formă de cruce.
Peste Betleem, în noaptea aceea presfântă, dincolo de cântarea îngerească se înălța hidoasă umbra crucii, pe care avea să moară Cristos, luând în trupul lui pe lemn păcatele noastre. Crucea era de fapt pomul de Crăciun al lui Dumnezeu, un pom fără de care era de neconceput întruparea Fiului lui Dumnezeu.
Sub acest pom de crăciun al lui Dumnezeu, la poala crucii, stau și astăzi daruri pentru cei ce vor să-l sărbătorească pe Mântuitorul, daruri fără seamăn de scumpe, pe care nimeni altul decât Dumnezeu le putea da oamenilor: pacea cu Dumnezeu, iertarea păcatelor, dragostea lui Dumnezeu, viața cea veșnică...și multe, multe altele.
Să punem dar în centrul sărbătorii pomul de crăciun al lui Dumnezeu, CRUCEA, și pe cel ce a murit pentru noi și pentru a noastră mântuire și atunci sărbătoarea noastră va fi cu adevărat binecuvântată.

" Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit. " (1 Corinteni 2:2)

« Rugăciunea sau arta de a ne schimba pe noi înșine

În căutarea timpului pierdut »