25 Iulie 2016 - Luminita Marinescu

Te-ai gândit vreodată cum e să-L ai prieten pe Dumnezeu? Cum e ca tu să-L întrebi şi El să-ţi răspundă? Spunem că Dumnezeu e Prietenul nostru şi totuşi, nu ştiu câţi dintre noi am experimentat conversaţia cu Dumnezeu. Să-ţi vorbească, să-L auzi, să te povăţuiască, să-ţi răspundă la toate întrebările, la toate frământările tale. De cele mai multe ori vorbim, vorbim, vorbim şi nu realizăm că şi El vrea să ne vorbească, să ne înveţe sau să ne îndrume. Isaia spunea: "El îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici."
Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să conversezi cu El? Suntem aşa de frământaţi şi de prinşi cu lucrurile trecătoare ale acestui pământ, că nu ne mai facem timp să ne oprim să ascultăm ceea ce vrea să ne transmită. Opreşte-te şi taci înaintea Lui! Opreşte-te din alergare şi ascultă vocea din interiorul tău! Nu ştii care e această voce? Eşti confuz şi nu ştii să faci diferenţa între gândurile tale şi ceea ce vrea El să-ţi vorbească? Taci şi ascultă cu inima, cu sufletul, cu duhul. Nimic nu se compară cu vocea Lui, sau cu susurul blând care-ţi mângâie inima. Sunt atâtea lucruri pe care vrea să ţi le descopere, sau pe care vrea să ţi le spună. Trebuie doar să te laşi în mâna Lui, să te arunci ca un copil care se aruncă cu toată încrederea în braţele tatălui său; aşa ne cere şi El. Încredere totală!
Ce măreaţă e lucrarea Lui atunci când stai de vorbă cu El! Ce măreţe sunt minunile Lui atunci când te încrezi în El, atunci când Îi dai voie să lucreze El aşa cum ştie, aşa cum a plănuit El pentru tine. De ce ne e aşa greu să-L lăsăm să lucreze? De ce vrem oare noi să controlăm tot ce ni se întâmplă? Nu avem oare un Dumnezeu care se ocupă de toate lucrurile, până la cele mai mărunte detalii? Nu El ne-a creat, nu ştie El nevoile noastre? Haideţi să lăsăm îngrijorarea în mâna Lui! Haideţi să lăsăm frământările şi miile de gânduri în mâinile Lui de Tată!
Căci până la urmă, ce-am putea face noi să rezolvăm un lucru la care doar El are soluţie? El ştie ce e cel mai bine pentru noi şi chiar dacă trecem prin perioade în care ni se pare că nimic nu merge, că nu înţelegem nimic şi totul este confuz pentru noi, să ştii că El este acolo. În spatele tuturor lucrurilor este SCOPUL Lui! Nimic nu se întâmplă fără scop şi fără vreun motiv. El vede dincolo de ceea ce vedem noi. Vede dincolo de aceste lucruri mărunte. O, dacă ne-ar deschide ochii ca lui Ghehazi altădată! O, de ne-ar lua vălul de pe ochi să vedem aşa cum vede El, în slavă, în strălucire! Credem în El, dar când trecem prin perioade de secetă spirituală ne dăm seama că forma noastră de credinţă este doar atât, o formă...
Când Dumnezeu vorbeşte, El împlineşte! Când Dumnezeu promite, împlineşte şi chiar dacă promisiunea Lui întârzie, încrede-te în El! Va lucra negreşit! Va lucra aşa cum nici nu te gândeşti, aşa cum nici nu te aştepţi! Stăm de cele mai multe ori şi facem scenarii, ne imaginăm modurile de lucru ale lui Dumnezeu şi în disperarea noastră obosim şi ne frământăm cu mii şi mii de gânduri, cu mii şi mii de deziluzii. Nu ne gândim niciodată că El lucrează într-un mod cunoscut şi ştiut doar de El, care este total diferit de al nostru. O, de L-am lăsa să lucreze aşa cum a plănuit înainte de-a fi noi, de L-am lăsa să-şi facă pe deplin lucrarea în vieţile noastre...
De cele mai multe ori, prin gândurile şi frământările noastre şi prin neîncrederea de care dăm dovadă, Îl împiedicăm pe Dumnezeu să lucreze şi să-şi ducă lucrarea la îndeplinire. Rămâi liniştit în prezenţa Lui, rămâi în pace, pentru că ce a promis va împlini în viaţa ta negreşit!
Dumnezeu alege să ne vorbească atât de diferit, atât de personal. De aceea, cere-I Lui să facă acest lucru, cere-I Lui să-ţi arate modul în care vrea să comunice cu tine şi te vei uimi de felul cum îţi va răspunde. Eu cred că Dumnezeu alege să ne vorbească diferit, în funcţie de starea noastră sau de situaţia în care ne aflăm, pentru că aşa ne ţine dependenţi de El. Alege să ne vorbească aşa pentru că este cel mai bun mod de-a rămâne în legătură cu El.
Când Dumnezeu a început să-mi vorbească mie, mă întrebam adesea dacă este gândul meu sau dacă sunt cuvintele Lui, întrucât îmi era greu să disting vocile pe care le auzeam. Dar cu timpul, El m-a învăţat cum să fac distincţia între ele, m-a învăţat să am încredere în susurul blând care-mi vorbea, m-a învăţat că El vine întotdeauna blând, întotdeauna să mă mângâie, să mă înveţe, sau să mă mustre cu blândeţe. Acum ştiu că El îmi vorbeşte pentru că a avut grijă să-mi dea confirmări, să împlinească ceea ce mi-a spus.
E aşa de bine când tu întrebi şi El îţi răspunde. El este Cel care vede şi cunoaşte tot, este Cel căruia nimic nu-i stă împotrivă. Vorbeşte când într-un fel, când într-altul şi mă uimeşte de fiecare dată. Nimic nu se compară cu frumuseţea şi complexitatea Lui. Iar atunci când mă gândesc că va fi aşa sau aşa, El vine şi îmi spune cu blândeţe că modul Lui de lucru este cel mai bun, că El alege în locul meu pentru că I-am dat voie şi pentru că ştie ce este cel mai bine. Şi-atunci mă întreb pentru ce mă mai stresez, pentru ce mă mai frământ, când oricum lucrurile se vor face aşa cum vrea El?
Acum ştiu că tot ce face este bine, că nimic din ce face nu e greşit. M-a învăţat să las totul în mâna Lui puternică, în mâna Lui de Tată şi nu regret nici o clipă că i-am predat Lui totul şi că L-am lăsat să se implice pe deplin în viaţa mea. A făcut şi face lucruri minunate, lucruri mari în viaţa mea. Am început să văd dincolo de ceea ce se vede şi pot spune că e atât de frumos, de misterios şi de glorios. Nu există cuvinte în această lume care să descrie măreţia şi slava Lui. Nimic din ce vedem nu se compară cu slava Lui. Nimic din ce ne imaginăm nu se compară cu El.
Când ajungi să-L cunoşti cu adevărat pe Dumnezeu, prezenţa Lui te copleşeşte, iar sfinţenia Lui te face să te simţi atât de mic şi de neînsemnat, că nu mai contează decât El şi tu, decât sentimentul că eşti în faţa unui Dumnezeu puternic şi măreţ care ştie şi cunoaşte tot şi în faţa căruia nimic nu este ascuns. Haideţi, deci, să împlinim versetul care spune "Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui... " (Filipeni 3:10).

« Fii ceea ce pari că eşti!

Şi corbii râd câteodată »