19 Martie 2015 - Dani Toma

Cu toţi ştim că atunci când semeni un gând, culegi o faptă şi că o faptă pe care o repeţi devine obicei. Obiceiurile noastre ajung să formeze caracterul nostru, iar caracterul determină veşnicia noastră. Cu toate acestea, nu suntem prea atenţi la preocupările noastre.
Când spun că nu suntem atenţi la lucrurile ce ne preocupă, mă refer la faptul că permitem des minţii noastre să fie preocupată cu lucruri mărunte şi prin aceasta nu facem decât să pierdem timp, când noi suntem chemaţi a-l răscumpăra (Efes. 5:16). 
  E normal să avem preocupări, e normal să avem mintea ocupată, e normal să ne umplem timpul liber cu ceva; important este cu ce îl umplem, pentru că timpul trece oricum. Ştiţi, nu contează anii, ci viaţa din acei ani. Putem să ne preocupăm cu nimicuri, sau ne putem preocupa cu lucruri de valoare, iar atunci când vom fi trecuţi prin testul focului vom vedea cât de valoroasă ne-a fost sau nu lucrarea (1Cor.3:12).
Adevărul e că vom fi mereu preocupaţi de ceea ce iubim. Trăim pentru ceea ce iubim, facem sacrificii pentru ceea ce iubim şi totuşi rămâne întrebarea dacă ceea ce iubim merită iubit?... 
Noi suntem chemaţi să nu iubim nici lumea, nici lucrurile din ea şi atunci nu ne rămâne să iubim decât Împărăţia lui Dumnezeu şi lucrurile ce ţin de Împărăţia Lui (1Ioan.2:15). Despre lucrurile lumii ni se spune clar că vor arde într-o clipă, pe când cele din Împărăţia lui Dumnezeu vor dăinui veşnic şi atunci, cred că trebuie să ne preocupe lucrurile care sunt veşnice, nu de alta, dar celelalte vor trece (2Pet.3:10).
Preocupările tale vorbesc tuturor despre ceea ce iubeşti, dar şi despre locul unde îţi vei petrece veşnicia. Şi aceasta pentru că, preocupat de lucrurile acestei lumi, vei ajunge la final să te întâlneşti cu domnul care o conduce, pe când cei ce sunt preocupaţi de lucrurile Împărăţiei lui Dumnezeu vor ajunge să-L întâlnească la final pe Domnul lor, pe care L-au slujit. 
Rămâne, acum, să faci o alegere şi să decizi pe cine vei sluji şi care vor fi preocupările tale de azi înainte. În ce mă priveşte voi căuta mai întâi Împărăţia cerurilor, ştiind că celelalte vin pe deasupra, deci nu trebuie să mă preocupe şi nici să fie un motiv de îngrijorare. La fel îmi doresc să fie şi în dreptul tău şi în dreptul fiecăruia dintre noi.

« Visele lui Dumnezeu

Ce n-aş da să... »