07 Octombrie 2012 - Doru Hriscu

Mi-a fost dat (şi nu odată) să gândesc şi să aud „Dumnezeu e departe...”. M-am rugat de multe ori şi mi-au spus şi alţii că au făcut la fel, cu acelaşi rezultat, cu aceiaşi impresie: nu aude nimeni, nu interesează pe nimeni, nu contează problema mea pentru nimeni! Poate ai fost şi tu în situaţia asta (dacă nu ai fost, nici nu îţi doresc, sincer!).

Un alt aspect  (pe lângă cel al rugăciunii) în care „cerul tace” este şi „partea Domnului” sau zeciuiala. Am dat de multe ori (şi nu o spun cu mândrie ci cu ruşine datorită a ceea ce voi scrie mai departe...) şi n-am văzut nici un rezultat aşa cum mă aşteptam (imediat, acum, aici, la fel ca în cazul rugăciunii), şi atunci am gândit la fel... minciuni, abureli, basme, vrăjeală pocăiască etc. De ce toate aceste „impresii”? pentru că n-am ştiut, am uitat, n-am crezut, n-am vrut să cred etc, un detaliu foarte important al relaţiei mele (tale) cu Dumnezeu: El rămâne credincios !!! (2Tim. 2:13)

El rămâne credincios tuturor cuvintelor (promisiunilor) pe care le-a rostit, le rosteşte sau le va rosti. Iată câteva de care ar fi bine să ţinem cont, atunci „când cerul tace”:

Psalmi 50:15 „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

Maleahi 3:10 „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.”

Psalmi 116:1 „Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.”

2 Cronici 7:13,14 „Când voi închide cerul, şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite ciuma în poporul Meu: dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.”

Plângerile lui Ieremia 3:26 „Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.”

P.S. ... Ioan 14:1

Competitia, bat-o vina! »