07 Octombrie 2012 - Nelu Filip

Am asistat zilele acestea la o discuţie care mi-a lăsat un gust amar. Cineva îşi exprima dezacordul în legătură cu olimpiadele şcolare, pe teme de religie, pe motiv că spiritul de competiţie, pe care acestea îl promovează, nu se potriveşte cu spiritul în care Cristos ne doreşte să trăim şi să slujim. Spunea omul cu pricina: "Imaginaţi-vă că într-o bună zi, se va face şi o competiţie a predicatorilor, arătându-se care este cel mai bun predicator...". Da, sună oarecum ciudat, dar dacă stăm strâmb şi judecăm drept, nu de puţine ori chiar se întâmplă asta în biserici. În special în clasicele, deja, săptămâni de evanghelizare, cei mai mulţi dintre "iubiţii ascultători" ştiu să spună cine a fost cel mai..., dintre toţi cei care le-au predicat. 
Şi ca să fiu onest până la capăt, ştiu că subiectivismul nostru, ne pune în situaţia de a judeca poate greşit lucrarea pe care Duhul Sfânt o face, prin unul sau altul dintre cei ce trec pe la amvon, dar totuşi, trebuie să recunosc că eu personal, nu am dezaprobat total aceste aprecieri, chiar dacă au miros de competiţie. Şi asta, pentru că Biblia lasă loc şi competiţiei, atunci când e vorba de viaţa de credinţă. 
O aplecare atentă asupra textelor scripturale, ne lasă să înţelegem că adevăratul creştin este totdeauna în competiţie cu sine însuşi. Mereu este chemat să se întreacă pe sine, în a fi mai sfânt, mai bun, mai drept, etc.
Şi să nu spun că, Domnul Isus într-un anume fel încurajează chiar şi competiţia cu alţii, atunci când e vorba despre punerea noastră în acord cu voia lui Dumnezeu.

Mat 5:20 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. 

Mă tem că eliminarea cuvântului competiţie din vocabularul nostru, ne sărăceşte spiritual, ne poate duce la automulţumire sau la o oarecare mediocritate spirituală. Şi nu asta este voia lui Dumnezeu cu privire la noi.

« Cand cerul tace

Perspectiva... de sus! »