30 Decembrie 2014 - Mihaela Tarmure

Retrospectivele şi bilanţurile se fac de obicei la sfârşit de an, dar e bine să ne oprim din când în când din mersul nostru cotidian şi să privim în urmă. Scopul acestui lucru nu e să ne împiedice să înaintăm, ci dimpotrivă să ne ajute. Vrem prin aceasta să ne aducem aminte de toate situaţiile prin care am cunoscut purtarea de grijă a Domnului faţă de noi, mângâierea şi izbăvirea Lui. Vrem să ne amintim de marile biruinţe!
Privind în urmă vedem lucrurile altfel. Suferinţa a trecut ,,ca nişte ape care s-au scurs” (Iov 11:16), eşecul nostru a fost o lecţie bine învăţată, iar îngrijorarea ,,zilei de mâine” s-a dovedit a fi neîntemeiată. Sunt atât de multe lucruri de spus acum, când am devenit mai înţelepţi şi după ce am fost prelucraţi de tot ce s-a întâmplat în vieţile noastre. Privim totul cu alţi ochi şi ni se pare mult mai clar. Acum totul are un sens şi un scop. 
După ce poporul evreu a trecut Iordanul în Ţara Promisă, Domnul i-a cerut lui Iosua să celebreze şi să ,,scrie” în istorie această biruinţă prin pietre de aducere aminte (Iosua 4:1-24). Acelaşi lucru ni-l cere Domnul şi nouă: să zidim pietre de aducere aminte. Aceste pietre de aducere aminte nouă ne vor fi un sprijin pentru alte vremuri grele, iar altora le vor fi de folos, slujindu-le în acelaşi timp şi ca o mărturie.
E bine să ne amintim cum a lucrat Dumnezeu în vieţile noastre. E bine să rememorăm marile bătălii spirituale în care ne-am aflat cândva şi să ne lăudăm cu Domnul nostru. 
Când privim în urmă, recunoaştem cât de dependenţi am fost şi suntem de ajutorul Lui, recunoaştem că El a fost şi este Izbăvitorul nostru, iar uneori, doar privind în urmă găsim puterea şi motivaţia de-a merge înainte. Vom fi învioraţi de gândul că Cel care a fost lângă noi în trecut, va fi lângă noi până la capătul vieţii noastre pe acest pământ, căci El e Acelaşi, ieri şi azi şi-n veac. 

« Cântarea Mariei

Iarna face diferenţa »