12 Noiembrie 2015 - Mihaela Tarmure

Ne dorim cu toată sinceritatea să fim ca Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El este modelul nostru suprem. Ne dorim să avem caracterul Lui, să facem faptele Lui şi să trăim ca El. Ne dorim să fim ,,mâinile şi picioarele” Lui pe pământ. Ne dorim o inimă ca a Lui, sau poate puterea şi autoritatea Lui. 
E ceva atât de nobil şi de frumos să ne dorim astfel de lucruri. Ne rugăm chiar, cu  inocenţă şi-I cerem Tătălui nostru din ceruri să ne ajute să fim ca El, ca Fiul Lui – Isus. Este o rugăciune după voia Lui.
Există însă câteva aspecte pe care le pierdem din vedere şi pe care nu ni le dorim. Atunci când cerem să avem o inimă ca a Lui, ne gândim doar la mila, dragostea şi compasiunea Lui. Doar pe acestea le vrem. Dar cum rămâne cu suferinţa îndurată de El, cu lacrimile  vărsate? Ne rugăm să trăim o viaţă ca a Lui, dar cum rămâne cu ispitele, dispreţul şi lipsurile îndurate. Ne dorim să fim sensibili la nevoile, bolile şi încercările celor din jurul nostru, aşa cum a fost El în umblarea Lui, dar cum putem să simţim cu ei dacă noi niciodată nu am simţit toate acestea pe propria noastră piele. Înainte de-a putea şterge o lacrimă, ea va curge pe obrazul nostru. Ca să putem lega rănile altora, va trebui să fim noi înşine răniţi. Ca să putem simţi şi arăta dragoste trebuie să o primim şi noi. Ca să facem minuni ca şi El, trebuie să trăim o viaţă de sfinţenie, supunere şi ascultare.
Ca să ne poată înţelege trăirile, luptele şi slăbiciunile, Isus a trecut prin toate ca şi Om (Evrei 2:18). Este adevărat, El nu a păcatuit. A fost ispitit în toate felurile, dar nu a avut păcat. (Evrei 4:15) Şi noi ne rugăm pentru sfinţire şi biruinţă, dar nu vrem ispitele. Ne dorim să mijlocim ca El, dar nu prea ne dorim să facem eforturi în sensul acesta şi nici să fim în mijlocul luptelor spirituale. Ne rugăm să fim mai buni, dar fugim de suferinţele menite să ne prelucreze. 
El a fost şi este Domnul minunilor, plin de milă şi bogat în bunătate, apărătorul văduvei şi al orfanului, dar a fost în acelaşi timp ,,dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3).
          Să fim ca Isus! Ne mai dorim asta? Ne rugăm să fim ca El? Dumnezeu răspunde acestei rugăciuni, dar să nu uităm că ea implică multe lucruri la care noi nu ne aşteptăm. Ar trebui să înţelegem că nu putem avea doar ceea ce dorim noi. Nu putem primi numai partea frumoasă şi uşoară a lucrurilor. Şi-atunci cum putem fi ca El în totalitate? Totul vine ca un pachet: bucurie şi lacrimi, uşor şi greu, putere şi lupte, înfrângeri şi biruinţe. Nu pot fi separate. Nu putem avea unele fără altele.
Să fim ca Isus! Aceasta este şi voia Lui. E ţinta desăvârşirii noastre. Într-o zi vom fi aşa. Să nu descurajăm, chiar dacă acest proces e greu şi durează toată viaţa, şi să nu încetăm să rostim dorinţa aceasta în rugăciunile noastre.

« Suferinţa ce trebuie evitată

De trei ori ai Lui »