02 Noiembrie 2015 - Corneliu Matei

Motto: „Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.” (1 Petru 4.15)
Întrebat în urmă cu câţiva ani de ce există atâta suferinţă pe lumea aceasta, un cunoscut ziarist din ţara noastră a dat un răspuns extraordinar, care poate fi rezumat în felul următor: pentru că omul poate face alegeri. Cu alte cuvinte, alegerea înţeleaptă a omului aduce fericirea, în timp ce alegerea neînţeleaptă provoacă suferinţă. 
Dacă e să analizăm raportul dintre suferinţă şi fericire, vom constata cu uşurinţă ce fel de alegeri fac oamenii zi de zi. Deci, ce este suferinţa? Simplu spus, suferinţa este o durere fizică şi sufletească, care poate cuprinde imediat fiinţa omenească, dar care se lasă greu înduplecată în a o părăsi. Deşi este întotdeauna rea, suferinţa poate avea două conotaţii: negativă, când apare ca urmare a înfăptuirii răului şi pozitivă, când se iveşte ca o consecinţă a practicării binelui. Altfel spus, omul suferind nu este neaparat păcătos şi nicidecum nu trebuie blamat pentru încercările ce vin asupra lui. 
În acest articol aş dori să abordez acea suferinţă care este provocată de păcat şi de care trebuie să ne ferim. Dacă suntem sinceri, vom realiza că multe dintre suferinţele care s-au abătut asupra noastră sunt cauzate de gândurile, vorbele şi faptele noastre. Totodată putem cauza suferinţă celor din jurul nostru. Această suferinţă nu arată decât rezultatele dezastruoase pe care păcatul le produce în viaţa oamenilor. Ne putem gândi la cei care abuzează de anumite substanţe şi la efectul acestora. Ne putem uita la cei care fac excese în alimentaţie, muncă, recreaţie, etc şi putem constata cu uşurinţă rezultatul acestui mod de viaţă: boli de inimă, probleme cu somnul, viaţă socială redusă, bani risipiţi, familii distruse, lacrimi amare, ruină. Aici se evidenţiază avertismentul biblic, care spune „Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7). Şi putem continua cu păcate precum minciuna, hoţia, înşelăciunea, crima, invidia, preacurvia, închinarea la idoli şi cu altele asemenea lor, care-l înstrăinează pe om de Dumnezeu şi aduc nenorocire oamenilor. De aceea, când suferinţa se abate asupra omului din pricina păcatului, ea este negativă şi nu aduce decât rău. Soluţia benefică este mărturisirea şi părăsirea imediată a păcatului. 
Te îndemn astăzi, când citeşti acest articol, să cauţi rădăcina necazurilor tale. Şi în cazul în care descoperi că din cauza păcatului s-a produs suferinţă, nu ai vrea să acţionezi? Nu ai vrea să refaci poate prieteniile, să nu mai abuzezi de trupul tău, să începi să vorbeşti spre ridicarea celuilalt, să întinzi mâini curate spre cer, să-ţi pui toată priceperea şi forţa în slujirea celorlalţi? Nu ai vrea să faci toate aceste lucruri începând chiar de azi?

« Regrete, lecţii şi noi începuturi

Să fii ca Isus?! »