06 Aprilie 2016 - Mihaela Tarmure

Am mai auzit vorbindu-se până acum despre noi în comparaţie cu vasele de lut. Am mai auzit, am citit şi am văzut ilustraţii în acest sens. Dumnezeu este Olarul vieţilor noastre, iar noi suntem vase în mâna Lui. El  prelucrează aceste vase atât cât e nevoie şi le dă forma dorită fiecăruia în parte. Ştim că procesul durează destul de mult şi că e unul dureros. Dar mai ştim şi că la final fiecare vas va arăta minunat. Ştim poate multe detalii despre fiecare etapă a prelucrării unui vas, dar vreau să ne mai gândim la un aspect anume: ce fel de lut suntem? Suntem uşor de prelucrat?
Poate vă gândiţi că dacă Dumnezeu este Acela care ne prelucrează, atunci El face ce vrea cu noi, ne dă forma pe care o doreşte şi că noi nu putem interveni şi nici nu putem schimba nimic în acest proces. Nu este aşa, pentru că deşi suntem comparaţi cu lutul, Dumnezeu ne-a dat o voinţă liberă şi nu trece peste ea. El va face ceva cu noi doar dacă Îi vom permite. El ne va schimba prin prelucrare doar dacă Îl vom lăsa şi atât cât Îl vom lăsa să o facă.
Biblia are o altă ilustraţie pe această temă. Ieremia este dus de Dumnezeu în casa olarului, unde i se arată cum olarul lucrează pe roată un vas, dar pentru că nu-i reuşeşte de prima dată, face altul. Dumnezeu pune în acel moment o întrebare: ,,Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta?” Citind mai departe vedem că Dumnezeu poate să facă acest lucru, dar aşteaptă pocăinţa poporului Israel. (Ieremia 18:1-10) Aşadar, Dumnezeu deşi poate să facă orice în dreptul nostru, nu va interveni niciodată dacă noi nu-I permitem. 
Încă de la începutul creaţiei Sale, El a dat voie omului să aleagă între bine şi rău. El ne pune înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul şi ne dă libertate deplină în alegerea noastră. Desigur, El ne vrea binele şi vrea să alegem voia Lui, dar nu ne va forţa s-o facem. Deci, ce fel de lut suntem? Ne lăsăm prelucraţi de mâna Lui puternică şi iubitoare? (2 Timotei 2:21) Prelucrarea noastră nu presupune doar durere şi suferinţă, ci şi ascultare, smerenie şi supunere. Ea mai presupune atât credinţă, cât şi încredere în El. Ca să fim uşor de prelucrat trebuie să le avem pe toate acestea.
Pe de altă parte, măsura în care ne lăsam prelucraţi este direct proporţională cu durata şi intensitatea procesului. Să medităm împreună la aceasta. Să ne gândim dacă suntem un lut bun, uşor de prelucrat şi să-L lăsăm să facă din noi acele vase pe care El şi le doreşte.  

« Vegheaţi!

STAI DREPT! »