19 Ianuarie 2016 - Anda Dogar

Totul s-a întâmplat într-o zi de iarnă. Pe vremea aceea încă trebuia să folosesc tramvaiul pentru a ajunge la facultate. În timp ce aşteptam în staţie, am observat un căţel pricăjit, micuţ, nemâncat de câteva zile, stând fără nici o problemă pe mijlocul liniilor de tramvai. Stătea lejer pe locul pe care cred că şi-l încălzise cu multă trudă. Destul de inteligent din partea lui, mai ales că era un frig afară de aproape îţi îngheţa sufletul. Singura problemă era că în aproximativ un minut avea să ajungă un tramvai în staţie. Dar se părea că micuţul nu ştia acest lucru.
Erau şi alţi oameni în staţie, iar unul dintre ei mai dezgheţat se pare, a tot încercat să îl alunge pe micuţ pentru a nu fi călcat de tramvai. Căţelul nu se urnea din loc, nervos parcă pe omul neruşinat care îndrăznea să îi fure liniştea şi confortul. Însă omul nostru a insistat şi câinele s-a ridicat de câteva ori de la locul lui, dar nu după mult timp a revenit la loc.
Bineînţeles că tramvaiul se apropia nepăsător faţă de căţelul indiferent. Văzând că animalul nu se mişcă de pe şine, omul de care vorbeam a fost mai insistent şi într-un final a reuşit să îl alunge pe micuţ. Culmea e că după ce a plecat tramvaiul, acesta a revenit la locul lui. Nu a durat mult şi a venit următorul tramvai. De această dată căţelul şi-a învăţat lecţia şi când omul l-a alungat prima data, a şi plecat de tot din acel loc.
În timp ce mergeam spre şcoală cu cel de-al doilea tramvai, m-am gândit la bietul căţel încăpăţânat. Şi, culmea, am realizat că mă asemăn cu el. De câte ori nu mi s-a întâmplat oare şi mie să îmi fac un "culcuş" confortabil şi călduros într-un loc periculos? De câte ori nu a încercat Dumnezeu să mă alunge de acolo, ştiind că, dacă rămân voi păţi numai lucruri rele? De câte ori nu m-am supărat pe El pentru că aveam impresia că îmi dorea răul şi nu mă lăsa în zona mea confortabilă? Cred că mi-e şi ruşine să mă gândesc... Iar ce e şi mai grav, e că după ce pericolul trecea, reveneam şi eu ca micuţul încăpăţânat, în acelaşi loc.
Dându-mi seama de încăpăţânarea mea, I-am cerut iertare Tăticului meu, rugându-L să mă ierte pentru aceasta. Şi chiar dacă mi-am dat seama de greşeală, încă mai am momente în care mă supăr pe El pentru felul în care lucrează.Totuşi, ştiu că dacă Dumnezeu mă alungă dintr-un loc ce pare sigur, este pentru că ţine la mine şi îmi zice: "Fugi de acolo! VEZI CĂ TE CALCĂ!"
 

« Pietre vii în Hristos

Şi Dumnezeu aşteaptă »