30 Decembrie 2015 - Roxana Iancu

Îmi place mult să stau și să admir clădirile vechi, clădirile încărcate de istorie ce au o imagine care îți sugerează ceva anume. Sunt impresionante prin arhitectura lor, fiecare detaliu e scos în evidență și totul e gândit cu o așa mare profunzime. Nu mă pricep foarte bine în acest domeniu, dar știu că atunci când vrei să începi o construcție ai nevoie de un architect care să gândească fiecare detaliu despre construcția pe care vrei să o faci, de un inginer constructor care să coordoneze lucrarea și ai nevoie de materiale.
V-ați gândit vreodată cât de asemănătoare este viața noastră cu o construcție? Dumnezeu este Arhitectul care o gândește şi o creionează, iar noi în fiecare zi prin trăirea noastră îl ajutăm să o finalizeze. Mă uit în viața mea și de multe ori văd că nu îi aduc Marelui Zidar pietrele de care are nevoie. Uneori, faptele mele sunt ca niște pietre zgrunțuroase, urâte, fără nici un contur și atunci El trebuie să le ciopleasca mult. Alteori dărâm ceea ce Dumnezeu a construit frumos și e nevoit să refacă. Nu ştiu construcția ta, o cunosc doar pe a mea și așa cum am spus, de multe ori  nu sunt mândră de ceea ce se întâmplă, dar știu că temelia pe care am început să zidesc viața mea e Dumnezeu. Chiar dacă de multe ori pietrele pe care le aduc sunt fără valoare și moarte, atunci când vin înaintea Lui și îmi cer iertare, El începe să pună viață în ele. Nu există o altă cale prin care pietrele noastre să prindă viață, decât în Hristos!
Dar știți care e frumusețea? Dumnezeu nu e interesat doar de construcțiile noastre individuale, ci El vrea ca toate construcțiile să fie puse laolaltă. El este în capul unghiului, iar noi suntem cei care dăm formă Templului (Efeseni 2:19-22).
Ce fel de pietre îi aducem lui Dumezeu? Pietre gata cioplite și finisate frumos, care să-I fie de folos și pe care doar să le potrivească, sau pietre colțuroase și pline de mizerie ? Viețile noastre fac parte din clădirea Lui Dumnezeu și avem responsabilitatea să aducem cele mai frumoase construcții înaintea Lui (1 Corinteni 3:9-11).

« Scuze şi explicaţii

Vezi că te calcă! »